Sociologie - Metode, tehnici, procedee

Înainte de a prezenta conţinutul şi principiile metodologiei cercetărilor socioumane empirice se impun câteva precizări terminologice: ce se înţelege prin „metodă”, „tehnică”, „procedeu” şi „instrument de investigare”?

Prin „metodă” (gr. methodos, cale, mijloc, mod de expunere), ca şi în celelalte ştiinţe şi în filosofie, se înţelege modul de cercetare, sistemul de reguli şi principii de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. [...] Gândirea metodică asigură adequatio intellectus ad intellecti (coerenţa logică internă) şi adequatio intellectus ad rei (concordanţa imaginilor noastre mintale cu realitatea obiectivă).

Si termenul de „tehnică” (gr. tekne, procedeu, vicleşug), desemnând ansamblul de prescripţii metodologice (reguli, procedee) pentru o acţiune eficientă, atât în sfera producţiei materiale, cât şi în sfera producţiei spirituale (tehnici de cunoaştere, de calcul, de creaţie), precum şi în cadrul altor acţiuni umane (tehnici de luptă, sportive)” – a se vedea Dicţionar de filozofie (1978, 692) –, utilizat în ştiinţele sociale şi comportamentale, este ambiguu, nefăcându-se totdeauna distincţiile cuvenite între metode şi tehnici sau între tehnici şi procedee.

Tehnicile de cercetare, subsumate metodelor se referă la demersul operaţional al abordării fenomenelor de studiu. Astfel, dacă ancheta reprezintă o metodă, chestionarul apare ca tehnică, modul de aplicare – de exemplu, prin autoadministrare – ca un procedeu, iar lista propriu-zisă de întrebări (chestionarul tipărit) ca instrument de investigare.

Cunoscând semnificaţia termenilor de „metodă”, „tehnică”, „procedeu”, „instrument de investigare”, putem preciza acum conţinutul conceptului de „metodologie”, aşa cum este utilizat cu referire la cercetările socioumane empirice. Conform etimologiei, metodologia (gr. methodos + logos) desemnează „ştiinţa metodelor”. În sens literal, metodologia este ştiinţa integrată a metodelor, metoda fiind demersul raţional al spiritului pentru descoperirea adevărului sau rezolvarea unei probleme” (Caude, 1964, 4). Metodologia în ştiinţele sociale şi comportamentale are două laturi: analiza critică a activităţii de cercetare şi formularea unor propuneri pentru perfecţionarea acestei activităţi.

(Septimiu Chelcea – Tehnici de cercetare sociologica)