Sociologie - Ipoteza, principiu, axioma, postulat

Etimologic, termenul de „ipoteză” derivă din limba greacă veche: termenul de „hupothesis” (echivalent al celui din limba latină „suppositio”), desemnând acţiunea de punere (thesis, these) dedesubt (hupo).

A se vedea în acest sens Dicţionarul limbajului filosofic al lui Paul Foulquie şi Raymond Saint- Jean (1962). Uneori se consideră că termenul ar deriva din grecescul „hypo” şi „thesis” (poziţie). Este vorba de altă transliteraţie. Prepoziţia „hypo” a intrat în vocabularul curent şi în terminologia de specialitate (chimie, medicină etc.), desemnând un grad mai redus a ceea ce semnifică termenul cu care se asociază (de exemplu: hiposulfat, hipotensiune ş.a.m.d.). In această accepţiune se foloseşte şi în sociologie: „hipo-teză, înseamnă de fapt că e vorba de subteză” (Stahl, 1974, 70). Alţi sociologi consideră că etimologic „ipoteza înseamnă o pre-teză sau anteteză, adică ceea ce este înaintea unei teze” (Constantinescu, 1972).

Trebuie să facem distincţie între ipoteză şi alte forme ale gândirii ştiinţifice,precum principiu, axiomă, postulat.

Principiul (lat. principium, ceea ce este primul) reprezintă enunţul care se află la baza unei deducţii. Principiul oferă explicaţii pentru un număr mare de cazuri, fiind verificat temeinic. Principiul îşi trage valabilitatea din verificările empirice anterioare, spre deosebire de ipoteză, care „îşi trage valabilitatea nu pe ceea ce o precede, ci pe ceea ce o urmează” (Georgescu, 1978, 203).

Axioma are un înţeles foarte apropiat de cel al principiului, uneori cei doi termeni fiind utilizaţi interşantajabil. Totuşi, termenul de „axiomă” are o conotaţie matematică, trimiţând la ceea ce este adevărat prin definiţie şi are un înalt grad de abstracţie. Axiomele, spre deosebire de ipoteze, nu sunt direct testabile.

În fine, termenul de postulat este utilizat adesea pentru a desemna propoziţiile al căror adevăr a fost demonstrat anterior prin cercetări empirice. Spre deosebire, adevărul din ipoteză abia urmează a fi demonstrat.

Ipotezele nu trebuie să fie confundate cu presupunerile sau bănuielile.

Presupunerea reprezintă un enunţ care nu se confruntă cu realitatea. În mod obişnuit noi spunem : „dacă x este adevărat – şi presupune că este – atunci y”. Presupunerea are o funcţie instrumentală.

Bănuiala constituie echivalentul ipotezei în planul cunoaşterii la nivelul simţului comun. Pornind de la un număr redus de observaţii întâmplătoare se formulează enunţuri despre legătura dintre fenomene. Sunt simple bănuieli: ipotezele se bazează pe un număr mare de observaţii sistematice. Sigur, există şi bănuieli de geniu, care mult mai târziu se întâlnesc în cercetarea ştiinţifică în calitate de ipoteze.

(Septimiu Chelcea – Tehnici de cercetare sociologica)