"Din punct de vedere psihologic, limbajul uman reprezintă matricea internă pe care se structurează şi se dezvoltă întreaga organizare psihică a individului. Cercetările comparative interculturale au relevat modul în care anumite caracteristici lingvistice influenţează procesul gândirii. În limba hopi (vorbită în nord-estul statului Arizona, SUA) nu există un substantiv pentru timp şi nici un sistem temporal-verbal (trecut, prezent, viitor). Procesul de gîndire se realizează în categoriile lingvistice existente. Lingvistul şi antropologul Benjamin Lee Whorf aprecia că percepţia lumii înconjurătoare este condiţionată de caracteristicile gramaticale şi semantice ale limbii subiectului cunoscător. Limba hopi se diferenţiază de limba engleză prin tendinţa de a implica individul în mediul său de viaţă, limba engleză detaşîndu-l (Beryl Lieff Benderly, 1981).
*****
În alte limbi, pentru aceeaşi realitate există nu unul ci mai multe cuvinte. De exemplu:
- la eschimoşi există cuvinte diferite care denumesc zăpada (îngheţată, apoasă, zgrumţoasă, imaculată, învechită ş.a.m.d.).
- la populaţia din zonele deşertice ale Africii există mai multe cuvinte care denumesc nisipul (fin, strălucitor, mare, mărunt, sfărâmicios, etc.)
*****
In limba marathi, vorbită de circa 40 de milioane de oameni din vestul Indiei, există opt cuvinte onomatopeice pentru a designa râsul: hudu-hudu = râsul gingaş al bebeluşului: hadahada = râsul zgomotos al acestuia: faidi-faidi = râsul vulgar: has-has = râsul aprobator: hohohoho = râsul în hohote: hihi = râsul nechezat: fâs-fâs = râsul batjocoritor: haia-haia = râsul de complezenţă (Apte, 1985)."
Septimiu Chelcea – Tehinici de cercetare sociologica
No comments:
Post a Comment