din Neuropsiholgie

"Geneza dimensiunii psihologice în perioada intrauterină se datorează, cel mai probabil, unor forme simple de trăire a stărilor de confort si disconfort cu origine în planul biologic, al cărui nivel entropic poate fi situat la o valoare optimă sau usor crescută.
Nu poate fi exclusă, în această etapă, nici contribuţia unor senzaţii (proprioceptive, labirintice, tactile si, posibil, gustative), chiar dacă acestea sunt mai puţin discrete decât cele din perioada postnatală.
Este posibil, de asemenea, ca unele elemente constitutive ale acestor trăiri să fie stocate ca atare în memorie, ele formând primul sistem de referinţă la care vor fi raportate apoi primele informaţii externe din timpul parturiţiei si imediat după aceasta.

Ca urmare, se poate spune că fiinţa umană nu vine pe lume doar cu o singură dimensiune – cea pur biologică. Mai mult chiar, la nastere scoarţa cerebrală are preformate anumite arhetipuri de gândire, ca primordii pentru dezvoltarea ulterioară în această direcţie. Unor astfel de realităţi este greu să le stabilim determinările si mecanismele de apariţie. Oricum, aceste arhetipuri trebuie considerate exclusiv ca potenţialităţi si nu ca forme ale unei „eredităţi” sociale si culturale cu un conţinut de norme concrete."

(Cornelui Stanciu - Introducere in neuropsihologie)


--> imi place ideea unui sistem de referinta pre-existent, sau aproric existentei extra-uterine
--> ma intriga teoria existentei acelor arhetipuri de gandire, observate, pare-se, la un animit nivel, si in cazul copiilor-lup (de unde si partea cu Intriga)