Metodologia cercetarii psihologice -- Verificarea adevărului

Din punct de vedere logic indiciul cel mai sigur al adevarului este verificarea.

În cunoasterea empirică proba verificării se realizează efectiv si nemijlocit acceptând experienta drept instantă de verificare.

O’Neill vorbeste de un control direct care stabileste ca teoria este adevarată si de un control indirect experimental care arată că teoria poate fi adevarată. In primul caz faptele verifică teoria iar in cel de al doilea caz doar o confirmă, confirmarea si verificarea fiind asadar doua proceduri distincte. Din acest punct de vedere se consideră că o constructie teoretică ce are fundament empiric, este mai degrabă verificată si nu confirmată, întrucât indiferent de numărul de situatii si cadre empirice, întotdeauna vor mai exista astfel de situatii care nu vor fi supuse demersului de control.

Recurgerea la experientă în vederea verificării adevărului ne oferă doar perspectiva generală a problemei criteriului adevărului. De aceea trebuie să avem în vedere stadiile cunoasterii, căile fundamrntării si legitimării ei. În acest sens este necesar să vorbim de o specificare a criteriilor adevărului în functie de modalitătile de recunoastere, disciplinele stiintifice, nivelul de elborare a cunostintelor. In cunostintele furnizate de cunosterea comună criteriul furnizat îl reprezintă concordanta cu datele empirice.

(Metodologia cercetarii psihologice - suport curs - Lucian Trasa)