Metodologia cercetarii psihologice - verificarea teoriei - Karl Popper

Dacă o propozitie se bazează doar pe observatia unor cazuri particulare, atunci despre aceasta propozitie se spune că este empirică, iar o generalizare este denumită empirică dacă propozitia în cauză denotă clase de elemente. Pentru ca această propozitie să devină teoretică ea trebuie să poată fi dedusă dintr-un set de propozitii fundamentale apriori. O teorie realizează conceptualizarea cazurilor particulare observate astfel încât teoria apare sub forma unor relatii între conceptele abstracte implicate.

Concordanta cu observatia înseamnă verificarea empirică adică prin experientă a propozitiei deduse din teorie. Karl Popper a arătat că operatia de verificare nu are nici un sens si că o teorie nu poate fi niciodată complet verificată, întrucât se poate demonstra cel mult concordanta unei teorii cu anumite observatii particulare si nu concordanta ei cu realitatea în totalitate. Verificarea concordantei cu realitatea sau inferenta de la cazurile particulare la toate cazurile posibile ar presupune un număr indefinit de operatii, astfel încât în viziunea lui Popper demersul stiintific nu ar consta deci în confirmarea teoriilor, ci în infirmarea lor. De aceea, singura modalitate de care dispune omul de stiintă pentru a supune teoria la proba realitătii constă în a o construi astfel încât să fie falsificabilă, adică să poată fi respinsă de către natură. Se poate afirma cu certitudine doar falsitatea unei teorii, dar niciodată nu se poate spune cu certitudine că o teorie este adevărată.

(Metodologia cercetarii psihologice - suport curs - Lucian Trasa)